OK
X
aguti
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp. aguti)
1.
animal
rozător
de
mărimea
unui
iepure,
cu
blana
aurie,
din
bazinul
Amazonului.
caliciu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calice)
1.
totalitatea
petalelor
unei
flori.
2.
cupă,
potir.
3.
(anat.)
parte
a
bazinului
în
care
se
colectează
urina.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.
elenism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hellénisme)
1.
perioadă
în
istoria
și
civilizația
societății
sclavagiste
a
popoarelor
din
bazinul
Mării
Mediterane,
între
epoca
cuceririlor
lui
Alexandru
Macedon
și
căderea
imperiului
acestuia
sub
stăpânirea
romană,
prin
amestecul
formelor
grecești
de
organizare
politică,
culturale,
religioase
cu
cele
orientale.
2.
cultura
Greciei
antice
și
influențele
exercitate
de
ea.
3.
expresie
specifică
limbii
elene.
iliac, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. iliaque, lat. iliacus)
1.
în
partea
de
mijloc
a
corpului,
în
regiunea
șoldurilor.
2.
os
~
=
fiecare
dintre
cele
două
oase
ale
bazinului.
ilion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ilion)
1.
cel
mai
mare
dintre
oasele
care
formează
bazinul
iliac.