Dictionar

incarna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incarner, lat. incarnare)

1. a (se) întrupa.
2. (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială.
3. (despre unghii) a intra, a crește în carne.
 

incarnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incarnat, it. incarnato)

1. adj. care a luat formă materială; întrupat.
2. (fig.) înverșunat, pasionat.
3. adj., s. n. (de) culoarea cărnii.
 

închegare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. închega)

1. faptul de a (se) închega; coagulare, coagulație; unire, lipire.
2. (fig.) întrupare, materializare.
 

reîncorporare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reîncorpora)

1. acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei.
2. încorporare nouă; (înv.) reîntrupare.