Dictionar

epistemologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épistémologie)

1. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice.
 

criteriologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. critériologie)

1. studiu logic al criteriilor.
2. știința criteriilor de judecată, de cunoaștere a adevărului; (cvasi-sinonim) epistemologie.
 

epistemolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. épistémologue)

1. adept al epistemologiei, parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe.
 

noetic, -ă (1)

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. noétique, gr. noetikos; II. germ. Noetik)

1. I. care se referă la actul cunoașterii, la aspectul intelectual al gândirii, la noesis.
2. II. studiul gândirii; gnoseologie; epistemologie.
 

noetică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Noetik)

1. ramură a filosofiei metafizice și a filozofiei spiritului referitoare la intelect și gândire; studiul sau teoria cunoașterii, a gândirii; gnoseologie, (rar) epistemologie.