surâs
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (după fr. sourire)
Etimologie: (după fr. sourire)
1. acțiunea de a surâde și rezultatul ei; zâmbet.
2. expresie facială formată în principal din flexia mușchilor de pe părțile laterale ale gurii, pentru a exprima de obicei bucurie, satisfacție et cetera; zâmbet.