OK
X
incoercibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incoercible)
1.
care
nu
poate
fi
constrâns.
2.
care
nu
poate
fi
reținut
într-un
recipient.
incoercibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. incoercibilité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
incoercibil,
a
ceea
ce
nu
poate
fi
reprimat.
2.
proprietate
a
unui
gaz
de
a
nu
putea
fi
comprimat
într-un
recipient.
3.
(anton.)
coercibilitate.
coercibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coercible)
1.
(fiz.)
care
poate
fi
restrâns
și
reținut
într-un
anumit
spațiu.
2.
(fiz.)
care
poate
fi
comprimat,
redus
în
dimensiune;
comprimabil.
3.
(antonime)
incoercibil,
necoercibil.
incoercibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. incoercibilité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
incoercibil,
a
ceea
ce
nu
poate
fi
reprimat.
2.
proprietate
a
unui
gaz
de
a
nu
putea
fi
comprimat
într-un
recipient.
3.
(anton.)
coercibilitate.
mentism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mentisme)
1.
tulburare
a
memoriei
caracterizată
prin
desfășurarea
tumultuoasă,
incoercibilă
și
anxiogenă
a
ideilor
și
amintirilor.