neisprăvit, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (isprăvi)
Etimologie: (isprăvi)
1. care nu este isprăvit, care este lăsat neterminat.
2. care nu se termină niciodată, care n-are capăt sau sfârșit; infinit.
3. (și subst.) (persoană) care nu are nici o situație, nici un rost.
4. (și subst.) (om) incapabil.
5. (antonim) isprăvit.