OK
X
particulariza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. particulariser)
1.
a
spune
(ceva)
cu
amănunte.
2.
a
restrânge
la
un
singur
caz,
a
individualiza.
particularizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. particularisant)
1.
care
particularizează.
adaptare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
adapta;
adaptație.
2.
deprindere
cu
noi
condiții
(de
viață,
de
muncă
etc.);
acomodare.
3.
modificare
a
unei
opere
pentru
a
trece
dintr-un
gen
în
altul;
transpunere
în
formă
scenică,
radiofonică
sau
cinematografică
a
unei
opere
literare.
4.
(bot.)
modificările
morfologice
și
fiziologice
ale
plantei
pentru
a
face
față
condițiilor
de
mediu
schimbat.
5.
~
la
utilizator
=
adaptarea
echipamentelor
produse
în
serie
la
cerințele
specifice
ale
unui
utilizator;
particularizare,
personalizare.
6.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.