OK
X
recapitulativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. récapitulatif)
1.
care
recapitulează;
pentru
recapitulare;
rezumativ.
recapitulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. récapitulation)
1.
acțiunea
de
a
recapitula
și
rezultatul
ei;
recapitulare.
2.
operație
de
revedere
sistematică
a
materiei
parcurse
într-o
anumită
perioadă
de
învățământ;
repetare.
3.
acțiunea
de
rezumare,
trecere
în
revistă,
rememorare
(a
unei
lucrări,
chestiuni,
probleme
et
cetera).
4.
(var.)
recapitulațiune.
rezumat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. résumé)
1.
redare
pe
scurt,
în
scris
sau
oral,
a
conținutului
unei
lucrări,
al
unei
expuneri
etc.;
recapitulare
succintă.
2.
în
~
=
pe
scurt.