serpentină
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. serpentin, germ. Serpentine)
Etimologie: (fr. serpentin, germ. Serpentine)
1. traseu șerpuit al unui drum în pantă.
2. fâșie îngustă de hârtie colorată, care se desfășoară în spirală când este aruncată la distanță.
3. tub îndoit în formă de spirală, de elice etc., ca schimbător sau radiator de căldură.