OK
X
stuficol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (stuf + -icol)
1.
referitor
la
stuficultură.
2.
pe
care
crește,
care
produce
din
abundență
stuf.
3.
care
ține
de
valorificarea
stufului.
stuficultură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (stuf + -cultură2)
1.
cultivarea
și
exploatarea
stufului.
joncacee
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (fr. joncacées)
1.
(bot.)
familie
de
plante
monocotiledonate,
anuale
sau
perene,
care
cuprinde
stuful
și
trestia.
muscardinide
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. muscardinidés)
1.
familie
de
rozătoare,
frugivore,
cu
coadă
lungă
și
stufoasă:
pârșul.
saki
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. saki)
1.
maimuță
cu
barbă
lungă
și
coadă
stufoasă,
din
America
de
Sud.
seigă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Seige)
1.
aparat
de
recoltare
a
stufului.
spitz
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Spitz)
1.
câine
de
aport,
de
rasă
germană,
cu
blană
deasă,
urechi
ascuțite
și
coadă
stufoasă,
vioi
și
jucăuș.
stuficol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (stuf + -icol)
1.
referitor
la
stuficultură.
2.
pe
care
crește,
care
produce
din
abundență
stuf.
3.
care
ține
de
valorificarea
stufului.