Dictionar

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.
 

tinitus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. tinnitus)

1. (med.) denumire pentru senzația auditivă de zgomote, vâjâituri, țiuituri etc. care nu provin dintr-o sursă exterioară; acufenă.
 

vrombaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. vrombir)

1. vâjâit, zumzet, zgomot.
 

vuitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vui + -tor)

1. (despre ape) care produce un zgomot puternic și prelung; mugitor, vâjâitor.
2. (despre un spațiu, un loc etc.) în care se împrăștie sau se produc zgomote puternice și prelungi; răsunător.
3. vuietos, zgomotos.