OK
X
addubitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. addubitatio)
1.
figură
retorică
care
afirmă
pretinsa
inabilitate
a
oratorului
de
a
vorbi
competent
despre
ceva;
dubitație.
dubitație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dubitation, lat. dubitatio)
1.
exprimare
a
unei
îndoieli,
incertitudini,
nesiguranțe
în
gândire.
2.
figură
retorică
prin
care
oratorul
arată
că
se
îndoiește
de
adevărul
celor
spuse
de
el,
pentru
a
preveni
obiecțiile;
addubitație.