Dictionar

atemporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atemporel, engl. atemporal)

1. nedeterminat, nelegat de condiții istorice date; acronic.
 

atemporalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. atemporalità)

1. interpretare obiectivistă, în afara cadrului concret istoric, a fenomenelor istorico-sociale etc.
 

acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.