Dictionar

botanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. botaniste)

1. specialist în botanică; fitolog.
2. persoană care studiază plantele; (înv.) erborizator.
 

botanist; botanistă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT botanicus; herbarius; herbarista
2. FR botaniste; herboriste
3. EN botanist; herbalist; herbarist
4. DE Botaniker; PflanzenforscherIn
5. RU ботaник
6. HU botanikus; növénykutató
 

algolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. algologue)

1. specialist în algologie; botanist care studiază algele; ficolog.
 

botanieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (botan/o/- + -ieră)

1. cutie metalică folosită pe teren de botaniști pentru recoltarea și transportarea plantelor.
 

criptogamist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptogamiste)

1. botanist care studiază criptogamele.
 

fitogeograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phytogéographe)

1. specialist în fitogeografie, studiul răspândirii plantelor pe suprafața terestră; geobotanist.
 

fitolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phytologue)

1. cel care se ocupă de fitologie (știința plantelor); botanist.
 

micolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. mycologue)

1. specialist în micologie.
2. botanist specializat în studiul ciupercilor.