Dictionar

ceramografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céramographie)

1. ramură a etnografiei care studiază istoria ceramicii.
 

ceramologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céramologie)

1. disciplină (legată de arheologie) al cărei obiectiv este studierea obiectelor de ceramică; studiul ceramicii.
 

electroceramică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrocéramique)

1. ramură a ceramicii care studiază compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor utilizate în electrotehnică.
 

fotoceramist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photocéramiste)

1. fabricant, lucrător specializat în arta fotoceramicii.
 

yterbină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ytterbine)

1. (chimie) substanță higroscopică incoloră slab bazică utilizată în anumite aliaje și ceramici; oxid de yterbiu.
 

pirochimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. pyrochimie)

1. tehnică pentru tratarea combustibililor iradiați, utilizând reacții chimice la temperatură ridicată, aplicabilă în principal combustibililor ceramici.