clevetire
Parte de vorbire: s.f. (pop., fam.)
Etimologie: (cleveti)
Etimologie: (cleveti)
1. acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; cleveteală, defăimare, calomniere.
2. acțiunea de a răspândi calomnii despre cineva, de a vorbi pe cineva de rău, de a bârfi.
3. (var.) clefetire.