Dictionar

concordat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concordat, lat. concordatum)

1. tratat, convenție între un stat și papă.
2. înțelegere între un comerciant debitor și creditorii săi, privind modul și termenele de stingere a datoriilor.
 

concordatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concordataire)

1. adj. referitor la un concordat.
2. s. m. f. comerciant falit care a obținut un concordat (2).
 

concordatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concordataire)

1. adj. referitor la un concordat.
2. s. m. f. comerciant falit care a obținut un concordat (2).