coercitiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. coercitif)
Etimologie: (fr. coercitif)
1. care are puterea sau dreptul de a constrânge.
2. care exercită o constrângere; constrângător.
3. câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic.