stercorar, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (fr. stercoraire)
Etimologie: (fr. stercoraire)
1. adj. care crește pe excremente, cu care se hrănește.
2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale.
3. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare.