OK
X
desconsiderat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (desconsidera)
1.
care
nu
beneficiază
de
considerația
celorlalți;
disprețuit,
discreditat.
2.
(antonim)
considerat.
desconsiderație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. déconsidération)
1.
faptul
de
a
desconsidera;
lipsă
de
considerație,
de
stimă
față
de
cineva;
desconsiderare.
2.
(var.)
desconsiderațiune.
3.
(antonim)
considerație.
desconsiderator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (desconsidera + -tor)
1.
care
desconsideră.
2.
care
consideră
ceva
nedemn
de
stimă,
considerație,
atenție.
desconsiderație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. déconsidération)
1.
faptul
de
a
desconsidera;
lipsă
de
considerație,
de
stimă
față
de
cineva;
desconsiderare.
2.
(var.)
desconsiderațiune.
3.
(antonim)
considerație.
considerat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (considera)
1.
beneficiind
de
considerația
celorlalți;
socotit
(ca);
prețuit.
2.
(antonim)
desconsiderat.