Dictionar

demarcație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démarcation)

1. delimitare, despărțire, separare.
2. operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren.
3. linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni.
 

limen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. limen)

1. (mat.) linie despărțitoare, limită.
 

septat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. septatus, fr. septé)

1. (despre fructe, ovare) compartimentat; cu membrane despărțitoare.