Dictionar

diminutival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (diminutiv + -al)

1. care diminuează sau atenuează sensul unui cuvânt.
2. sufix ~ = sufix care exprimă o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază.
 

augmentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. augmentatif)

1. (afix) care, atașat la un substantiv, exprimă o creștere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.
2. (antonime) diminutiv, diminutival.
 

diminutiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diminutif, lat. diminutivus)

1. s. n. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.
2. element distinctiv (al unui produs).
3. abreviere.
4. adj. care folosește exagerat diminutivele.
 

diminutiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diminutiver)

1. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale.
 

-ETĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta)

1. „diminutival”.
 

-IN, -Ă

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)

1. „diminutival și peiorativ”.
 

-INĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ine, cf. lat. -ina)

1. „diminutival”.
2. „produs fabricat”.