Dictionar

deprecatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déprécatoire, lat. deprecatorius)

1. (despre formule, părți dintr-un discurs) care are forma unei deprecații.
 

pronunța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. pronuntiare, fr. prononcer)

1. tr. a articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte).
2. a ține, a rosti (un discurs).
3. tr., refl. (jur.) a decide în urma unor dezbateri, a comunica o sentință, o hotărâre etc.
4. refl. a-și spune părerea; a opina.