Dictionar

anaforic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphorique)

1. (despre cuvinte) care reia o noțiune, o idee deja exprimată.
 

atematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athématique)

1. (despre cuvinte) în care sufixul sau desinența se adaugă direct la rădăcină.
 

autosemantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. autosemantisch)

1. (despre cuvinte) cu sens de noțiune.
 

bisemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bisémique)

1. (despre cuvinte) care are două sensuri diferite, în funcție de context.
 

bombastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. bombastisch)

1. (despre stil, cuvinte) prețios; emfatic.
 

consonant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consonant, lat. consonans)

1. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios.
2. (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare.