disputare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (disputa)
Etimologie: (disputa)
1. acțiunea de a (se) disputa și rezultatul ei; dispută.
2. concurență pentru câștigarea unui teren, teritoriu etc.
3. contestare a unui drept sau a unei situații.
4. desfășurare a unei competiții sportive.
5. (var.) (înv.) desputare.