dejecție
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. déjection, lat. deiectio)
Etimologie: (fr. déjection, lat. deiectio)
1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată.
2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg.
3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru.
4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii.