Dictionar

faringită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharyngite)

1. inflamație a faringelui.
 

adenofaringită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénopharyngite)

1. inflamație a țesutului limfoid al faringelui.
 

rinofaringită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhino-pharyngite)

1. inflamație a rinofaringelui.
 

agranulocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.