OK
X
fotomecanic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. photomécanique)
1.
adj.
(despre
procedee
de
imprimare)
care
folosește
clișee
prin
fotografie.
2.
s.
f.
tipărire
prin
fotografierea
planșei
tipografice.
cromofototipie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (cromo1- + fototipie)
1.
stampă
executată
multicolor
cu
forme
de
tipar
realizare
cu
ajutorul
reproducerii
fotomecanice.
fotocromotipografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. photochromotypographie)
1.
procedeu
de
reproducere
fotomecanică
a
culorilor
pentru
ilustrarea
cărților,
a
revistelor
etc.
fotoculegere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (foto1- + culegere)
1.
procedeu
fotomecanic
de
culegere
a
unui
text
pentru
tipărire.
fotogravură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. photogravure)
1.
procedeu
de
reproducere
a
imaginilor
folosit
la
confecționarea
clișeelor,
cu
ajutorul
căruia
se
obțin
planșele
gravate;
gravura
obținută.
2.
procedeu
fotomecanic
de
gravare
a
formelor
de
tipar
adânc;
heliogravură.
3.
(prin
ext.)
gravură
foto,
indiferent
de
procedeu.
heliogravură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. héliogravure)
1.
procedeu
de
execuție
a
clișeelor
de
cupru
pentru
imprimare
heliografică.
2.
gravura
obținută.
3.
procedeu
fotomecanic
de
gravare
a
formelor
de
tipar
adânc;
fotogravură.
similigravură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. similigravure)
1.
procedeu
de
gravură
fotomecanică
prin
interpunerea
unei
site
între
original
și
placa
fotografică.
2.
imaginea
obținută.