Dictionar

ingestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingestion, lat. ingestio)

1. ingerare; îngrhițire.
 

ingestie; ingerare (de ciuperci)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ingestio
2. FR ingestio
3. EN taking (of a dish)
4. DE Nahrungsaufnahme
5. RU принятие (rрибноrо блюдa); потребление (rрибноrо блюдa)
6. HU táplálékfelvétel; (le)nyelés
 

bromodermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromodermie)

1. ansamblu de accidente cutanate (prurit, eritem, inflamații) datorate ingestiei de alimente conținând brom.
 

FAG(O)-, -fag, -fagie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. phag/o/-, -phage, -phagie, cf. gr. phagein „a mânca”)

1. „mâncare, nutriție, ingestie”.
 

supranutriție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (supra- + nutriţie)

1. ingestie sau alimentație mai bogată și mai consistentă decât cea normală; supraalimentație.
2. (antonime) subnutriție, subalimentare, subalimentație.
 

aerivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérivore)

1. (biol.) care respiră prin ingestie de aer; care trăiește, sau se hrănește cu aer; aerofag.
 

FAGO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. phago, ein „a mânca”)

1. „ingestie, absorbire, consumare”.