Dictionar

mastoidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mastoïde)

1. (anat.) fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal situate îndărătul urechii.
 

antru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peşteră)

1. (anat.) cavitate, scobitură.
2. ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului.
 

stilomastoidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stylo-mastoïdien)

1. (orificiu) între apofiza mastoidă și originea celei stiloide.