neajutorat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (ne- + ajutorat)

1. I. (despre oameni) lipsit de ajutor, de apărare sau de posibilități materiale; care nu știe să se descurce în viață.
2. care manifestă neputință, neîndemânare sau dezorientare; neajutat.
3. II. om lipsit de ajutor, de apărare sau de posibilități materiale.
4. persoană care nu știe să se descurce în viață.

neajutat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + ajutat)

1. care nu este sau nu a fost ajutat.
2. care manifestă neputință, neîndemânare sau dezorientare; neajutorat.