Dictionar

inabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhabile, lat. inhabilis)

1. care duce lipsă de abilitate, pricepere; stângaci, neîndemânatic.
2. (prin ext.) care nu știe să se descurce într-o anumită situație.
3. care nu este apt pentru ceva; inapt.
4. (drept) care nu are capacitatea legală de a îndeplini un act juridic.
5. (antonime) abil, îndemânatic.
 

neajutorat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (ne- + ajutorat)

1. I. (despre oameni) lipsit de ajutor, de apărare sau de posibilități materiale; care nu știe să se descurce în viață.
2. care manifestă neputință, neîndemânare sau dezorientare; neajutat.
3. II. om lipsit de ajutor, de apărare sau de posibilități materiale.
4. persoană care nu știe să se descurce în viață.
 

descurcăreț, -eață

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (descurca + -ăreț)

1. care știe să se descurce (cu abilitate); descurcător.
2. (antonim) nedescurcăreț.