nominativ, -ă
Parte de vorbire: adj., s.n.
Etimologie: (lat. nominativus, fr. nominatif)
Etimologie: (lat. nominativus, fr. nominatif)
1. adj. care denumește, care conține nume; nominal (ex. invitație nominativă).
2. (fin.) obligație ~ă = obligație pe care este scris numele creditorului.
3. s.n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ.