OK
X
agrume
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (fr. agrumes)
1.
termen
generic
care
denumește
fructele
citrice;
hesperide.
2.
denumire
colectivă
pentru
portocale,
lămâi,
mandarine,
grepfruturi
etc.
autonim, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. autonyme)
1.
(despre
un
cuvânt)
care
se
desemnează
pe
sine
și
nu
obiectul
pe
care
îl
denumește.
2.
(despre
lucrări,
opere)
publicat
sub
numele
adevărat
al
autorului.
colectiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. collectif, lat. collectivus)
1.
adj.
rezultat
din
munca,
din
activitatea
mai
multor
persoane;
referitor
la
ideea
de
colectivitate.
2.
substantiv
~
=
substantiv
care,
la
singular,
denumește
o
multitudine
de
obiecte
identice,
considerate
ca
un
întreg;
sufix
~
-
sufix
cu
ajutorul
căruia
se
formează
substantive
colective;
numeral
~
=
numeral
care
exprimă
ideea
de
grupare
a
obiectelor
în
timp
și
spațiu.
3.
care
aparține
tuturor;
comun,
obștesc,
social.
4.
s.
n.
grup
de
oameni
care
lucrează
în
același
loc
de
producție,
cu
interese
și
concepții
comune,
purtând
fiecare
răspunderea
muncii
depuse,
sub
o
conducere
unică.
concret, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. concret, lat. concretus)
1.
adj.
care
se
poate
percepe
prin
simțuri;
palpabil.
2.
(despre
substantive)
care
denumește
obiecte
perceptibile
prin
simțuri.
3.
muzică
~ă
=
muzică
pe
baza
prelucrării
unui
complex
de
sunete
(muzicale
sau
zgomote)
cu
ajutorul
aparaturii
electronice.
4.
precis,
(bine)
determinat.
5.
s.
n.
categorie
filozofică
desemnând
unitatea
multiplelor
determinări,
însușiri,
laturi
ale
obiectelor
și
fenomenelor.
declarație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déclaration, lat. declaratio)
1.
mărturisire,
afirmare
deschisă
a
unor
convingeri,
sentimente
etc.
2.
verb
de
~
=
verb
care
denumește
acțiunea
de
„a
vorbi”.
3.
document
oficial
prin
care
se
comunică
ceva,
se
ia
o
măsură;
notificare.
4.
mărturie,
depoziție
în
fața
unei
autorități.
5.
relatare
făcută
în
fața
unei
autorități.
6.
relatare
făcută
în
fața
unui
organ
administrativ
prin
completarea
unui
formular;
formularul
însuși.
7.
(inform.)
instrucțiune
care
precizează,
pe
baza
indentificatorilor,
atributele
datelor
utilizate
într-un
program
sau
într-o
zonă
a
acestuia.
denumire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (denumi)
1.
faptul
de
a
denumi;
denominație.
2.
nume
dat
unei
ființe,
unui
lucru
sau
fenomen;
cuvânt
care
denumește
ceva.