OK
X
palpabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. palpable)
1.
care
poate
fi
pipăit;
concret.
2.
(fig.)
evident,
clar.
palpabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. palpabilité)
1.
însușirea
de
a
fi
palpabil.
2.
caracter,
stare
a
ceea
ce
se
poate
palpa,
atinge.
3.
(fig.)
calitatea
a
ceea
ce
este
clar,
evident,
tangibil;
evidență,
claritate.
4.
(fig.)
caracter
plastic;
plasticitate.
5.
(anton.)
impalpabilitate.
concret, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. concret, lat. concretus)
1.
adj.
care
se
poate
percepe
prin
simțuri;
palpabil.
2.
(despre
substantive)
care
denumește
obiecte
perceptibile
prin
simțuri.
3.
muzică
~ă
=
muzică
pe
baza
prelucrării
unui
complex
de
sunete
(muzicale
sau
zgomote)
cu
ajutorul
aparaturii
electronice.
4.
precis,
(bine)
determinat.
5.
s.
n.
categorie
filozofică
desemnând
unitatea
multiplelor
determinări,
însușiri,
laturi
ale
obiectelor
și
fenomenelor.
imaterial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. immatériel, lat. immaterialis)
1.
existent
numai
în
conștiință;
spiritual.
2.
fără
consistență,
fără
formă
precisă;
impalpabil.
impalpabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. impalpable, it. impalpabile, lat. impalpabilis)
1.
care
nu
poate
fi
pipăit;
nepipăibil.
2.
care
este
atât
de
subțire,
atât
de
fin,
atât
de
subțire,
încât
nu
face
nicio
impresie
perceptibilă
la
atingere;
(prin
ext.)
mic
ca
dimensiune,
de
neobservat;
imperceptibil.
3.
(antonime)
palpabil,
perceptibil.
impalpabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. impalpabilité)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
impalpabil,
care
nu
se
poate
palpa,
nu
se
poate
atinge.
2.
(anton.)
palpabilitate.
levigație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. lévigation)
1.
acțiunea
de
a
leviga
și
rezultatul
ei;
levigare.
2.
acțiune
de
reducere
a
anumitor
substanțe
într-o
pulbere
impalpabilă
după
măcinare,
cu
dispersie
într-un
lichid
și
sortare
a
amestecului
(particulele
mari
depunându-se
pe
fundul
rezervorului,
particulele
mai
fine
rămânând
în
suspensie
în
lichid
de
unde
se
pot
extrage
după
decantare
și
filtrare).
material, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. matériel, lat. materialis, germ. materiel)
1.
adj.
alcătuit
din
materie;
(fil.)
care
aparține
realității
obiective,
existând
independent
de
conștiință
și
în
afara
ei.
2.
palpabil,
concret,
real.
3.
care
constă
în
bunuri
(economice).
4.
s.
n.
materie
primă
sau
semifabricată
din
care
se
fac
diverse
bunuri.
5.
totalitatea
informațiilor,
a
datelor
necesare
pentru
întocmirea
unei
lucrări
științifice,
literare
etc.