Dictionar

 

asperitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspérité, lat. asperitas)

1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe.
2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe.
 

catifelin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (catifel/at/ + -in)

1. care are aspectul și finețea plăcută la pipăit a catifelei; catifelat.
 
 

morfognozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphognosie)

1. identificarea numai prin pipăit a formei obiectelor.
 
 

organdi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. organdi)

1. țesătură de bumbac sau de in foarte fină, transparentă, aspră la pipăit, din fire răsucite și apretate.