Dictionar

aspru; scabru

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT asper; asperatus; scaber; scabratus; scruposus
2. FR âpre; rude; scabre; rugueux; scabreux; raboteux
3. EN scabrate; scabrous; coarse; rugged; scrupose; rough; asperate; asperous; leprose; scurvy; rouged
4. DE rauh; scharf
5. RU шероховaтый; шершaвый; неровный
6. HU érdes, durva, éles
 

asperitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspérité, lat. asperitas)

1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe.
2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe.
 

auster, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. austere, lat. austerus)

1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat.
2. lipsit de podoabe (inutile).
 

boxer 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boxer, germ. Boxer)

1. câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru.
 

brusca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brusquer)

1. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi.
2. a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ).
 

carceră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. carcer, it. carcere)

1. încăpere mică și întunecoasă în închisori, cazărmi și școli, în trecut, pentru detenție temporară, sub un regim aspru, a celor pedepsiți.
 

catonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. catonico)

1. demn de un caton, catonian; aspru, sever.