carceră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. carcer, it. carcere)

1. încăpere mică și întunecoasă în închisori, cazărmi și școli, în trecut, pentru detenție temporară, sub un regim aspru, a celor pedepsiți.

carceral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carcéral)

1. referitor la regimul de carceră, la închisoare.

încarcera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incarcérer, lat. incarcerare)

1. a închide în carceră; a întemnița.

carceral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carcéral)

1. referitor la regimul de carceră, la închisoare.

încarcera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incarcérer, lat. incarcerare)

1. a închide în carceră; a întemnița.

mandat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mandat, germ. Mandat)

1. împuternicire dată cuiva de către o persoană sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra în numele său.
2. teritoriu sub ~ = formă de administrare a fostelor colonii, încredințate după primul război mondial spre administrare altor state.
3. funcție, putere pe care o deține un membru ales de o adunare.
4. act procedural prin care cineva este chemat în fața justiției sau încarcerat.
5. ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său.
6. ~ poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă.