Dictionar

catonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catonien, lat. catonianus)

1. care are caracterul unui caton; demn de un caton; catonic, sever, rigid.
2. regulă ~ă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după facerea testamentului.
 

catonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. catonico)

1. demn de un caton, catonian; aspru, sever.