OK
X
brusca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. brusquer)
1.
a
trata
cu
violență,
brutal,
aspru;
a
repezi.
2.
a
grăbi,
a
forța
(o
hotărâre,
un
deznodământ).
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
absență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)
1.
lipsa
cuiva
sau
a
ceva
dintr-un
loc;
inexistență.
2.
pierdere
bruscă
și
de
scurtă
durată
a
cunoștinței.
3.
(fig.)
neatenție,
distracție.
amnezic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. amnésique)
1.
I.
(med.)
care
se
referă
la
amnezie;
care
este
afectat
de
amnezie.
2.
(med.)
ictus
~
=
sindrom
neurologic
care
se
caracterizează
printr-o
pierdere
bruscă
de
memorie
(această
tulburare
este
reversibilă
în
câteva
ore
și
este
considerată
benignă);
amnezie
globală
tranzitorie.
3.
II.
persoană
care
a
fost
atinsă
de
amnezie.
apoplexie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
1.
pierdere
totală
a
conștiinței,
provocată
de
ruptura
unui
vas
din
creier,
urmată
de
hemoragie.
2.
boală
a
plantelor
datorată
căldurilor
excesive,
ducând
la
uscarea
lor
bruscă.
apostrofă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apostrophe, gr. apostrophe)
1.
mustrare,
reproș.
2.
figură
retorică
constând
în
întreruperea
bruscă
a
șirului
ideilor
pentru
a
se
adresa
direct
unei
persoane
sau
unui
lucru.
aversă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. averse)
1.
ploaie
abundență,
bruscă
și
de
scurtă
durată.