Dictionar

amnezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amnésie)

1. pierdere parțială sau totală a memoriei.
 

paramnezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paramnésie)

1. tulburare de memorie constând din reproducerea unor situații false, imaginare.
 

amnestic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amnéstique)

1. (substanță) care provoacă amnezie.
 

amnezic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amnésique)

1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.
 

anterograd, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antérograde)

1. anterior.
2. amnezie ~ă = formă de amnezie care păstrează amintirile vechi.
 

dismnezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dysmnésie)

1. (med.) tulburare de memorie constând în evocarea dificilă sau incompletă a amintirilor (este o formă de amnezie parțială); slăbire a memoriei.
 

lacunar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lacunaire)

1. care prezintă lacune, goluri, spații goale; care este incomplet; lacunos.
2. (despre minerale) cu interstiții în punctele de joncțiune.
3. sistem ~ = ansamblu de cavități discontinue care umplu interstițiile celulelor, țesuturilor și organelor.
4. (patol.) amnezie ~ă = amnezie care se referă la o perioadă limitată și relativ scurtă din trecut.
5. (antonime) complet, integral, întreg.
 

mancurtizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mancurt + -iza, cf. rus. манкуртизация)

1. procesul de pierdere a legăturilor, valorilor, reperelor naționale și morale istorice, culturale etc.; rezultatul unui astfel de proces.
2. amnezie, uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire.
3. (var.) mankurtizare.