Dictionar

plasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plasticité)

1. proprietate a unui material de a fi plastic2.
2. (tehn.) teoria ~tății = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice.
3. vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc.
 

cromoplasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromoplasticité)

1. metodă de încercare a unor materiale plastice, bazată pe proprietatea acestora de a se colora diferit în momentul apariției deformațiilor plastice, pe același material și în același timp.
 

euriplasticitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT euryplasticitas
2. FR euryplasticité
3. EN euryplasticity
4. DE Euryplastizität
5. RU эвриплaстичность
6. HU euriplaszticitás, széleskörű alkalmazkodás az ökológiai körülmények változásához
 

psihoplasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychoplasticité)

1. tendință, capacitate la unii bolnavi de a simula unele sindroame patologice sub influența reprezentărilor psihice.
 

viscoplasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. viscoplasticité)

1. proprietate a unor substanțe viscoplastice.
 

alofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. allophane)

1. argilă coloidală, amestec de silicați de aluminiu hidratați, care mărește plasticitatea maselor ceramice.
 

deplastifiant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. déplastifiant)

1. material care, adăugat unei materii prime în industria ceramică, îi micșorează plasticitatea; degresant.
 

palpabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. palpabilité)

1. însușirea de a fi palpabil.
2. caracter, stare a ceea ce se poate palpa, atinge.
3. (fig.) calitatea a ceea ce este clar, evident, tangibil; evidență, claritate.
4. (fig.) caracter plastic; plasticitate.
5. (anton.) impalpabilitate.
 

PLAST(I)-, PLASTO-, -plast, -plastie, -plazie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. plast/i/-, plasto-, -plaste, -plastie, -plasie, cf. gr. plastis, plastos, plasis)

1. „modelare, formare; plasticitate”.
 

plastifiant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plastifiant)

1. substanță care mărește plasticitatea anumitor materiale cu care este amestecată.
 

PLASTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. plastos „modelat”)

1. „modelare, formare, plasticitate, viscozitate”.