Dictionar

umlaut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Umlaut)

1. fenomen fonetic constând în palatalizarea vocalelor a, o, u în limba germană.
2. tremă care se pune deasupra acestor vocale.
 

muiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. lat. mulier, -eris; II. v. muia)

1. I. femeie (măritată), soție.
2. (var.) (înv.) muiare.
3. II. acțiunea de a (se) muia.
4. (fon.) articulare palatalizată a unei consoane; palatalizare.
5. (var.) (înv.) moiere, moire, muiare.