OK
X
muiaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mouillage)
1.
loc
de
ancorare
al
navelor.
2.
manevra
de
aruncare
a
ancorei.
muială
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (muia + -eală)
1.
(expr.)
a
băga
la
~
=
a
pune
într-un
lichid
pentru
a
se
înmuia.
muiant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mouillant)
1.
adj.
(despre
lichide)
în
conbtact
cu
un
material
pe
care
a
fost
întins.
2.
s.
m.
substanță
care,
amestecată
cu
un
lichid,
ajută
la
dizolvarea
unui
solid
sau
a
unei
grăsimi.
cheratolitic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. kératolytique)
1.
(substanță)
care
produce
cheratoliza.
2.
(agent
terapeutic)
care
are
proprietatea
de
a
dizolva
sau
de
a
înmuia
stratul
cornos
al
epidermei.
deroba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dérober)
1.
refl.
a
se
sustrage
de
la
ceva;
a
se
eschiva;
a-și
declina
răspunderea.
2.
(despre
cai)
a
refuza
să
pornească
în
cursă,
să
sară
un
obstacol;
a
se
abate
de
la
pistă.
3.
(mil.)
a
se
desprinde
de
inamic,
a
rupe
contactul
cu
acesta.
4.
(med.;
despre
membre)
a
se
muia,
a
slăbi,
a
nu
mai
ține.
efemina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. éffeminer, lat. effeminare)
1.
a
face
să
devină,
a
deveni
asemănător,
psihologic
sau
fizic,
cu
o
femeie;
a
(se)
deviriliza;
(fig.)
a
(se)
moleși,
a
(se)
înmuia.
2.
(despre
homosexuali)
a
adopta
habitudini
feminine.
libație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. libation, lat. libatio)
1.
(ant.)
act
ritual
constând
în
vărsarea
unei
cupe
cu
vin,
lapte
etc.
în
cinstea
zeilor,
după
ce
cineva
și-a
muiat
buzele
în
ea;
(p.
ext.)
închinare
de
pahar
la
o
petrecere.
limus
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. limus)
1.
teren
alcătuit
dintr-un
amestec
mai
mult
sau
mai
puțin
consistent
de
pământ,
nisip,
materie
organică
și
apă;
pământ
amestecat
cu
apa
ploilor
sau
a
zăpezilor
și
muiat;
noroi,
nămol.
lucernă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. lucerna)
1.
(la
greci
și
la
romani)
corp
de
iluminat
în
care
ardea
o
feștilă
înmuiată
în
ulei.