Dictionar

autofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophonie)

1. rezonanță penibilă și obsedantă a propriei voci.
 

cenestopatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cénestopathie)

1. senzație penibilă, cu localizare difuză în diferite regiuni ale corpului sau organelor interne.
 

jenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gêne)

1. sfială produsă de o situație penibilă.
2. constrângere supărătoare; situație neplăcută.
3. ~ financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară.
4. senzație supărătoare.