Dictionar

triangular, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (fr. triangulaire, lat. triangularis)

1. triunghiular.
2. care are forma unui triunghi sau care amintește de forma unui triunghi.
 

triangularitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. triangularity)

1. proprietatea de a avea forma unui triunghi; formă triangulară.
 

triangularitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. triangularity)

1. proprietatea de a avea forma unui triunghi; formă triangulară.
 

triunghiular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. triungulaire)

1. adj. în formă de triunghi; triangular.
2. adj., s. n. (competiție sportivă) la care participă reprezentanți a trei țări sau echipe.