Dictionar

triunghi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. triangle)

1. poligon cu trei laturi.
2. suprafața de această formă, la intersecție de drumuri, pentru dirijarea circulației.
 
 

triunghiular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. triungulaire)

1. adj. în formă de triunghi; triangular.
2. adj., s. n. (competiție sportivă) la care participă reprezentanți a trei țări sau echipe.
 

astroblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroblaste)

1. celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor.
 

balalaică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. balalaika)

1. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite.
 
 
 
 

calmar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calmar)

1. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule.