Dictionar

xilen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. xylène)

1. hidrocarbură benzenică, lichidă, omolog superior al toluenului, din gudroanele de huilă.
 

benzol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzol)

1. amestec de benzen, toluen și xilen, rezultat din distilarea gudroanelor de huilă.
 

xilidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. xylidine)

1. amină din xilen, folosită la fabricarea coloranților și a medicamentelor.
 

xilol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. xylol)

1. (chimie) hidrocarbură benzenică extrasă din gudron de cărbune și utilizată ca solvent și materie primă, în special pentru explozivi și coloranți; xilen brut.