Dictionar

ecler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclair)

1. prăjitură cu cremă, alungită, cu glazură.
 

eclera

Parte de vorbire:  vb. tr., intr. (franțuzism înv.)  
Etimologie: (fr. éclairer)

1. a aduce lumină într-un loc întunecat; a (se) lumina.
2. (var.) a (se) eclara.
3. (antonim) a (se) întuneca.
 

ecleraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclairage)

1. luminare, iluminat.
2. (pict.) iluminare artificială puternică.
3. iluminare specială în timpul lucrării unui film.
 

obscuriza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (obscur + -iza, cf. fr. obscurcir)

1. a priva de lumină; a (se) face obscur.
2. a deveni obscur, a-și pierde din claritate.
3. (fig.) a face greu de înțeles.
4. (fig.) a deveni neclar, confuz.
5. (antonime) a (se) clarifica, (înv.) a (se) eclera.