OK
X
experimentalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. experimentalism)
1.
folosire
a
experimentului,
a
documentului
ca
mijloc
de
cunoaștere,
de
creație.
experimentalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (engl. experimentalist)
1.
I.
care
aparține
doctrinei
experimentale.
2.
care
folosește
experimentul
3.
II.
adept
al
experimentalismului.
4.
persoană
care
privilegiază,
în
domeniul
științific,
rezultatele
experimentelor.
5.
persoană
care
folosește
experimentul.